|
||||||||||||||||||||||||
Tulburarile de comunicare la copii
Debutul competenţelor de comunicare la copil Cercetările pun în evidenţă o competenţă de comunicare timpurie a copiilor care pare a fi pregătită biologic. Comunicarea ca schimb de informaţii de manieră verbală sau nonverbală face ca expresia verbală să fie doar una din componentele comunicării. Primele încercări de comunicare ale copilului sunt de natură nonverbală şi se produc în secvenţe interactive între copil şi un adult (Tourrette şi Guideti, 2002, pag. 64). Componentele interactive sunt social orientate şi reciproc adresate fie natura lor verbală sau nonverbală. De foarte timpuriu copii pot iniţia interacţiunea cu adultul prin contact ochi în ochi şi la fel o pot încheia prin evitarea privirii. Încă de la 4 luni copii urmăresc traseul privirii mamei şi foarte repede transformă comportamentul de observare în comportament preverbal de comunicare. Mama şi copilul sunt uniţi de foarte devreme într-un comportament comun sau împărtăşit de comunicare demonstrat de desele comentarii verbale ale mamei privind ceea ce copilul observă (Bruner, 1974). Cu timpul , în jurul vârstei de 10/11 luni această abilitate se diminuează pe măsură ce copilul este axat pe producerea limbajului. Dar producerea limbajului nu arată o imagine completă a cea ce poate copilul în zona comunicării şi a limbajului. Majoritatea studiilor privind limbajul se axează pe ceea ce produce copilul de la sunete pana la cuvinte. Este însă necesară o distincţie între ceea ce copii înţeleg din limbaj ( comprehensiune) şi ceea ce copii produc ( limbajul pe care ei îl folosesc). Cercetările au demonstrat ( Goldin – Meadow, Seligman, 1976) diferenţa între masa vocabularului folosit de copii şi cel înţeles de aceştia, respectiv, copii înţeleg semnificaţia unui cuvânt mult înainte de a fi capabili să-l şi pronunţe sau utilizeze. Deoarece producerea cuvintelor este mult mai dificilă şi mai complexă eşecul în a produce cuvinte nu demonstrează lipsa înţelegerii cuvântului. Copii pot răspunde unor instrucţiuni complicate ca de exemplu: “Adu-mi jucăria “, “Pune jucăria pe masă “ mult înainte de a fi capabili să construiască singuri propoziţiile respective sau chiar înainte de a pronunţa acele cuvinte fie şi separat. Aceasta atrage atenţia în evaluarea competenţelor de limbaj ale copilului să fie luate în consideraţie ambele aspecte atât cel al producerii limbajului cât şi cel al comprehensiuni care poate cuprinde decalaje foarte mari la unii copii care manifestă în mod spontan o mai mare rezervă sau precauţie în a pronunţa cuvinte. Tulburarile de limbaj oral si scris“Prin tulburarile limbajului intelegem toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate in limba uzuala, atat sub aspectul reproducerii cat si al perceperii, incepand de la dereglarea diferitelor componente ale cuvantului si pana la imposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa” (M. Gutu, 1975) . O clasificare unanim acceptata a fost elaborata in 1982 de Emil Verza, clasificare redata mai jos:
In categoria tulburarilor de limbaj sunt cuprinse toate deficientele de intelegere si exprimare orala, de scriere si citire, de mimica si articulare. Orice tulburare, indiferent de forma sa, care se rasfrange negativ asupra emisiei ori a perceptiei limbajului face parte din categoria tulburarilor de limbaj.
|
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|