Tulburarea aportului alimentar la copil - anorexia psihogena

 

Apetitul sau pofta de mancare este in directa legatura cu senzatia de foame, reflex inascut care consta din nevoia fiziologica periodica de a ingera alimente.

In primele 3 luni de viata aportul alimentar este condus exclusiv de senzatia de foame, cu un ritm regulat propriu, la intervalul de 2-3-4 ore, mai distantat la copiii cu greutate mai mare. In jurul varstei de 4 luni sugarul se bucura cand vede biberonul, la 6 luni isi drijeaza singur tetina in gura, spre varsta de un an doreste sa mance singur, lucru ce se poate intampla aproximativ la varsta de 1 an si 6 luni. Unii sugari opun rezistenta la trecerea de la alimentatia lichida la cea solida, de la alimentele dulci la cele cu gust diferentiat, dar cu tact si rabdare se trece peste aceste etape in mod obisnuit si se ajunge fara probleme la alimentatia diversificata.

Anorexia, scaderea poftei de mancare, ajunge in cazurile grave pana la refuzul complet al alimentatiei si poate fi determinata de boli organice sau este de cauza psihogena.

Anorexia psihogena care debuteaza inca din perioada de sugar, este insa in mod invariabil opera familiei, pe care a desavarsit-o cu migala. Anorexia psihogena se dezvolta la copiii care provin din din familii in care exista situatii conflictuale declarate sau nedeclarate (ascunse cu mare grija!) familii cu copil unic, mame mai varstnice, copil hiperprotejat.

Administrarea fortata de alimente este cea mai frecventa cauza a anorexiei psihogene. Aceasta s-a facut cu insistenta la alte ore si alte cantitati decat cele dictate de tiparul alimentar al copilului, alimente pe care mama le considera absolut necesare, fara sa tina cont ca sugarul are anumite preferinte alimentare. Incepand cu varsta de 9 luni se instaleaza opozitionismul pe care copilul il manifesta cu ocazia orelor de masa.

Folosirea fortei pentru invingerea opozitionismului conduce invariabil la aparitia anorexiei psihogene , cea mai frecventa cauza de anorezie in primul an de viata.

Recomandari pentru evitarea tulburarilor de aport alimentar :

• portia de mancare a copilului cu anorexie va fi mai mica pentru a-i da posibilitatea sa termine totul din farfurie si pentru a-l putea astfel gratifica.
• daca prescolarul manifesta un dezgust special pentru un anumit aliment nu va fi silit sa il mance cu orice pret.
• nu se atrage respectarea cu orice pret a bunelor maniere la masa
• spalarea pe maini poate fi usor rezolvata si este mai placuta daca sapunul are forma unui animal si copilul este insotit de mama.
• este preferabil ca prescolarul sa manance inaintea parintilor, avand un alt tempo. Cand timpul de masa s-a scurs i se va permite sa o paraseasca.
• ora de masa nu este folosita pentru a discuta probleme disciplinare
• folositi desertul favorit drept recompensa pentru comportamentul adecvat la masa

 

 

---