Surditatea de transmisie
Surditate de transmisie este rezultatul unor obstacole, dificultăţi ivite în calea sunetului în trecerea de la exterior spre urechea interna, apărând ca o surditate de baraj. Acest tip de surditate apare ca urmare a afectării urechii externe şi urechii medii
Cauze urechea externă:
- ceară în exces
- otite externe
- inflamarea canalului auditiv
- stenoza canalului auditiv
- lipsa sau deformarea canalului extern
Cauze urechea medie:
- atrofia din naştere a celor 3 oscioare
- dislocarea celor 3 oscioare în urma unor infecţii (otite acute în urechea medie)
- otita medie secretantă (urechea medie plină cu lichid, timpan retractat)
- otită medie cronică (timpanul şi oscioarele sunt distruse de infecţie)
- osteoscleroza (scăriţa se fixează rigid pe fereastra ovală şi distorsionează transmiterea undei sonore, perturbând presiunea din urechea medie prin blocarea trompei lui Eustachio)
Consecinţele acestui tip de surditate:
Majoritatea pierderilor de auz de conducere sunt probleme ce se rezolvă chirurgical, având natură mecanică. Acest tip poate duce la surditate fluctuantă sau prelungită şi afectează frecvenţele joase.
Din punct de vedere al recepţiei vorbirii determină nedistingerea vocalelor şi a diftongilor. Poate avea efecte semnificative în dezvoltarea limbajului copilului şi în progresul educaţiei lui.
Se interpun perioade în care copilul aude relativ bine cu perioade în care intervin diverşi factori în calea de transmisie – tulburări în însuşirea limbajului şi vorbirii şi pe termen lung probleme în dezvoltarea psihică.
Webster, Banford şi Sanders arată că atunci când copiii au suferit otite medii repetate încă în primul an de viaţă se produc afectări precum:
- fiziologia vorbirii
- bogăţia vocabularului
- maturitatea gramaticală
- inteligenţa
- expresivitate
- memorie auditivă
- deprinderi de a asculta
- deficienţă în comunicare şi adaptare socială
Cercetările de laborator au arătat că:
- la o pierdere de 15-20dB este afectată capacitatea copilului de a asculta şi discrimina sunetele din timpul jocului
- apar întârzieri în dezvoltarea fonologică, în dezvoltarea vocabularului (nu pot identifica imaginea unor cuvinte)
- la nivelul sintaxei (registru limitat de cuvinte, propoziţii simple, etc.)
- dificultăţi în înţelegerea celor predate în clasă
- capacitate mică de exprimare a propriilor idei (folosesc puţin unele structuri sintactice, timpurile verbelor, formele pluralului, nu au o regulă clară de elaborare a propoziţiilor şi frazelor)
- sunt mai izolaţi în plan social, sunt mai puţin atenţi şi mai puţin motivaţi în învăţare
- sunt dependenţi de adulţi
Silva şi Williams au cercetat consecinţele asupra comportamentului social şi au arătat ca astfel de copii sunt: agitaţi, izolaţi şi distructivi. Există posibilitatea de comportament care duc la probleme de învăţare, când învăţare copilului e dificilă, adultul are tendinţa de a fi mai directiv şi restrictiv – relaţie încărcată emoţional.
Explicaţia consecinţelor: Pierderea de auz de transmisie duce la o scădre a auzului pe toată gama de frecvenţe şi mai puţin la o distorsionare a semnalului sonor.
Pierderea de auz nu este mai mare de 20-50dB, dar natura ei fluctuantă derutează copilul în perioada critică, când el receptează modelul sonor – dificultăţi în construirea memoriei auditive.
Alte explicaţii ţin cont de agentul cauzal al otitei, al sărăciei, hranei neadecvate, condiţii de trai precare, condiţii dificile la naştere.
