Sugestia si autosugestie in viata cotidiana
Oare sugestia şi autosugestia joacă un rol aşa de important în viaţa noastră?
în 1931, în colecţia publicărilor „Librairie de culture humaine” infiinţată de Nyssens apare o altă lucrare, cu o prefaţă semnată chiar de acesta, a lui Parkin A. Herbert, intitulată „Autosuggestion”.
În această lucrare autorul acordă o mare importanţă autosugestiei a rolului jucat de aceasta în viaţa cotidiană, în formarea caracterului, în reuşitele sau nereuşitele noastre, în formarea obişnuinţelor şi dezvoltarea concentrării, în eradicarea tulburărilor mintale şi a stărilor de nervozitate, în vindecarea timidităţii, a fricii, egoismului, în ameliorarea memoriei şi dezvoltarea optimismului, precum şi în transformarea gândirii în acţiune.
Oare sugestia şi autosugestia joacă un rol aşa de important în viaţa noastră? Se pare că da.
Toate fenomenele psihice şi psihosomatice sunt susceptibile să fie influenţate prin sugestie (generarea unor disfuncţii ale procesului memorării, reactualizarea unor informaţii ce se credeau pierdute- conform lui Breuer, Freud).
În funcţie de situaţia sugestivă dată şi de o serie de caracteristici ale personalităţii toţi oamenii se dovedesc mai mult sau mai puţin sugestibili (capabili de a fi influenţaţi de sugestii provenite din exterior, de la alte persoane sau din interior generate de propria gândire).
Se crede că există situaţii în care subiectul n-ar reacţiona la sugestie dacă ar avea posibilitatea să apeleze la sistemele raţionale.
Acest punct de vedere este susţinut şi de Allport în 1959, care spunea că individul acceptă un mod de comportament sau o opinie fără ca procesul gândirii şi judecării (care de altfel ar fi trebuit să intervină) să joace vreun rol.
Tipurile de reacţie (răspuns) la sugestie pot fi: convergente cu mesajul situaţional, contrare cu situaţia, ambivalente (combinarea polilor contradictorii), reacţii indiferente.
Situaţiile provocative pot fi diferenţiate în raport cu natura procesului pe care sunt susceptibile să le antreneze, precum şi în raport cu tendinţa de a implica procese mai izolate sau întreaga personalitate.
În „Sugestie şi sugestibilitate” de I. Ciofu şi Vladimir A. Gheorghiu, apărută în 1982 se menţionează faptul că sugestia se bazează pe unele însuşiri (capacităţi) ale persoanei, printre care cele mai importante sunt închipuirea şi transpunerea.
„ Închipuirea reprezintă capacitatea omului de a-şi construi imagini şi păreri despre ceva sau cineva şi de a le investi pe acestea cu atributele autenticităţii şi plauzibilităţii indiferent dacă ele reflectă sau nu în mod adecvat realitatea.
Transpunerea se bazează în mare parte pe pe închipuire, dar şi pe alte disponibilităţi, reprezentând acel model de însuşiri ce permite individului să se comute imediat/treptat, spontan sau deliberat de la un anumit mod de trăire şi comportament la un altul, cu abilitatea de a reveni de regulă la modul experienţial şi comportamental iniţial.
În 1931 tot în Franţa, apare la Paris lucrarea lui Boudouin Charles (animatorul Institutului Internaţional de Psihologie şi directorul revistei „Acţiune şi gândire”) „La Force en nous”- Forţa din noi.
În lucrare sunt analizate gândirea, acţiunile şi sentimentele umane susceptibile, care datorită unei mari stăpâniri pot fi direcţionate spre binele nostru.
O lucrare asemănătoare este cea a lui M. Wargnier „Vers la vie heureuse”, „Către o viaţa fericită”, apărută în 1932 în care sunt prezentate aceleaşi metode de control a diverselor paliere psihice în vederea atingerii scopurilor formulate.
Autorul recomandă suprimarea unor emoţii şi sentimente ca: nemulţumirea, iritaţia, irascibilitate, frica, teama, furia, gelozia, invidia, tristeţea pe care le consideră distructive pentru că tulbură funcţiile organice şi mintale diminuând energia psihică, conduc spre insucces şi ajută la crearea unei atmosfere neplăcute în jur cu influenţe nefaste pentru creşterea copiilor.
Opusul acestor sentimente, adică dragostea şi altruismul, bucuria şi umorul sunt liantul vieţii psihice, potenţând energia vitală, creeaza în jur o atmosferă care face bine anturajului, copiii se simt mai iubiţi mai învaluiţi de protecţie şi afecţiune.
Autor: Iulian Balaci