Reprezentarea si procesele senzoriale

Reprezentarea este primul nivel de organizare a activităţii mintale autonome, independent de prezenţa şi acţiunea directă a obiectelor externe. Sursa ei o constituie, fireşte, informaţiile furnizate de senzaţii şi percepţii, iar baza ei obiectivă este capacitatea mnezică a creierului.

Imaginea obiectului perceput nu dispare imediat după încetarea acţiunii lui asupra analizatorului dat. Ea continuă încă să persiste un anumit interval de timp, pe baza fenomenului de postefect. Apoi, părăseşte scena conştiinţei, trecând în stare latentă şi întipărindu-se în mecanismele memorative.

Acolo, informaţia extrasă şi reţinută va fi supusă unor operaţii specifice de analiză, comparare, selecţie şi combinare, obţinându-se în final o imagine mintală nouă, de rang cognitiv superior, pe care o numim reprezentare. Aşadar, reprezentarea trebuie înţeleasă sub dublu aspect: ca proces mintal intern de prelucrare a informaţiilor furnizate de imaginile primare (senzaţiile şi percepţiile) şi ca imagine mintală secundară a obiectelor şi fenomenelor percepute anterior.

Pornind de la aceste două aspecte, putem defini reprezentarea ca fiind procesul psihic de reflectare mijlocită, selectivă şi schematică a proprietăţilor concrete, mai mult sau mai puţin semnificative, ale obiectelor şi fenomenelor date în experienţa senzorială anterioară a subiectului. Spaţiul mintal reprezentaţional are o alcătuire eterogenă, multistratificată, incluzând imagini cu grade diferite de vivacitate, completitudine şi fidelitate.

În acelaşi timp, organizarea acestui spaţiu are un pronunţat caracter dinamic, producându-se permanent modificări de poziţii şi de semnificaţii instrumentale ale imaginilor componente: unele scad în intensitate, claritate şi importanţă, altele sporesc. Aceasta dovedeşte atât caracterul activ al procesului reprezentării, cât şi implicarea lui permanentă în mijlocirea şi reglarea cotidiană a activităţii şi comportamentului. În plan ontogenetic, mecanismele reprezentării se formează şi se consolidează mai târziu decât cele ale percepţiei.

Prima formă sub care se manifestă şi funcţionează reprezentarea este schema obiectului permanent, care se manifestă comportamental prin căutarea de către copil a obiectului ascuns, iar apoi căutarea şi detectarea unui obiect pe baza denumirii lui verbale. Un salt calitativ în organizarea şi funcţionarea mecanismelor reprezentării se produce după vârsta de 3 ani, când se afirmă funcţia nominativ-designativă a limbajului, cuvântul devenind principalul suport şi vehicul al conţinutului informaţional structurat în imaginea mintală secundară. Apărând şi dezvoltându-se pe baza percepţiei, reprezentarea nu este o continuare în linie dreaptă a acesteia, ci un nivel calitativ nou, superior al activităţii cognitive.

Ea marchează primul pas pe traiectoria desprinderii actului de cunoaştere de concretul imediat şi îndreptarea lui spre abstract şi general. De asemenea, reprezentarea marchează primul stadiu în structurarea activităţii mintale autonome, care se poate derula nu numai sub impactul unui stimul din afară, ci şi după dorinţa, vrerea şi decizia subiectului însuşi. Astfel, reprezentarea pregăteşte cel de-al doilea salt al activităţii de cunoaştere, saltul din imperiul imagisticului în cel al constructivităţii conceptuale, pe care îl va realiza gândirea.

Reprezentările ca produse finale ale procesului de reprezentare există într-o mare diversitate. După analizatorul dominant în furnizarea informaţiilor, delimităm reprezentări vizuale, auditive şi chinestezice. După gradul de generalitate, reprezentările pot fi generale sau individuale. În fine, după natura operaţiilor care stau la baza elaborării lor, delimităm reprezentările reproductive şi reprezentările anticipative.

---

Bibliografie:

• Cosmovici, A., Psihologie generala, Editura Polirom, Iasi, 1996.
• Golu, M., Fundamentele psihologiei,Editura Fundatiei "Romania de Maine", Bucuresti, 2000
• Golu, M., Dicu, A., Introducere In psihologie, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972.
• Landau, E., Psihologia creativitatii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.
• Margineanu, N., Psihologia persoanei, Cluj, 1944.
• Parot, F. Richele, M., Introducere In psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1995.
• Piaget, J., Psihologia inteligentei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1965.
• Popescu-Neveanu, P. Curs de psihologie generala, Tip. Univ. Bucuresti, vol. I, 1976, vol. 11, 1977.
• Rosca, Al. Psihologie generala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978.
• Schiopu, U, Verza, E., Psihologia varstelor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993.
• Zlate, M., Introducere In psihologie, Editura Sansa, Bucuresti, 1996 (ed. a II-a).