Dificultati de citire la copil. Profilul elevului cu tulburari de citit
Orice persoana aflata intr-o situatie de lectura face apel la cunostintele diferite pe care le-a inmagazinat pentru a descoperi sensul textul pe care il are in fata, altfel spus actualizeaza cunostinte anterioare si foloseste strategii pentru a rezolva situatia prezenta.
Rezulta ca sunt importante nu doar cunostintele, ci in egala masura, si strategiile folosite de elev pentru a citi un text dat.
De obicei, diagnosticul de dificultati de invatare a cititului este pus pornind de la o analiza a erorilor citirii unui text si de la raspunsurile date la intrebari care vizeaza intelegerea textului. Un astfel de procedeu pune accentual pe evaluarea produsului final. Acelasi lucru se intampla in ceea ce priveste scrierea: sunt analizate erorile de ortografie ca urmare a unei dictari sau a unui exercitiu de copiere.
Este acordata prea putina atentie proceselor si strategiilor pe care le pune in practica cititorul cand este pus intr-o situatie obisnuita de lectura.
Intelegerea sensului unui text implica inainte de orice ca elevul sa recunoasca acele cuvinte care il compun.
Pentru a face acest lucru cititorul poate sa foloseasca diferite strategii printer care se numara:
- Recunoasterea vizuala imediata.
- Recunoasterea decupajului silabic sau la corespondenta grafem/fonem
- Folosirea contextului lingvistic si extralingvistic
Elevul aflat in dificultate, desi are o serie de cunostinte, recurge doar la unele dintre ele, excluzandu-le pe altele, avand tendinta de a aorda textul folosind un singur tip de strategie.
Din aceasta perspective, putem spune ca nu exista un profil unic al elevului aflat in dificultate in fata limbajului scris.
Primul tip de profil este acela al elevului care descifreaza, concentrandu-se asupra literelor si silabelor
Elevii din aceasta categorie fac apel lin special la cunostintele dcare vizeaza corespondenta grafem-fonem sau la cele care vizeaza decupajul silabic; ei fac adesea confuzii, omisiuni, adaugiri, inversiuni de litere, transformand cuvintele in noncuvinte sau departandu-se de sens.
In scris, se concentreaza mai ales asupra respectarii corespondentei dintre grafem , neglijand aspectele ortografice. Desi au cunostinte lexicale, acesti elevi nu apeleaza la ele in situatia de lectura. Descifrarea unui cuvant silaba cu silaba cere o abordare secventiala a informatiei, strategie la care elevii din aceasta categorie nu apeleaza.
Un al doilea tip este acela al ghicitorului
Este cazul elevulilor care ghicesc cuvintele, pornind de la imagini, de la elemente ale contextului furnizate de catre invatator sau de la cunostinte anterioare. Ei ghicesc cuvinte care, in multe cazuri, nu se aseamana, din punct de vedere graphic, cu cuvintele pe care trebuie sa le citeasca. Acesti elevi nu sunt preocupati de verificarea exactitudinii predictiei pornind de la literele cuvantului. Cunostintele care vizeaza relatia grafem-fonem sunt limitate.
Cel de-al treilea tip este acela al cautatorului de cuvinte.
Elevii din aceasta categorie fac apel la cunostinte care se bazeaza pe forma grafica a cuvintelor. Pornind de la anumite indicii grafice ale cuvantului, ei propun un cuvant fara sa tina cont de context; cuvantul citit seamana visual cu cuvantul scris (de ex. Clasa pentru casa, stop pentru strop). In scris, apeland la vocabularul visual, din cauza memorizarii partiale, apar omisiuni, inversiuni sau adaugiri.
Un al patrulea profil este acela al elevului care abordeaza strategii diferite
in timpul actului citirii, dar nu le foloseste intr-o maniera integrata. De exemplu, la inceputul textului elevul ghiceste cuvintele, apoi, intr-un alt paragraph, le descifreaza.
Cunoasterea profilului elevului care a re dificultati de invatare a scris-cititului conduce la stabilirea adecvata a planului de interventie.
Bibliografie: Articol preluat din Interventii de remediere a dificultatilor de scris citit, Gabriela Iaurum, Editura Corint, Bucuresti, 2000
