|
||||||||||||||||||||||||
Parinti indulgenti si disciplinarea copilului
In contrast cu parintii hiperprotectori, care domina activitatea copilului si ii limiteaza initiativa si autonomia, se situeaza parintii indulgenti. Ei nu reusesc sa controleze adecvat activitatea copilului, accepta si se supun fara discernamant cererilor lui. Aceasta atitudine parentala favorizeaza dezvoltarea agresivitatii si negativismul la copil. Situatia este redata uneori la ultimul nascut al unei familii numeroase. Ca rezultat al acestei lipse de autoritatemanifestate de parinti copilul prezinta intarziere in instalarea controlului sfincterian, tulburari de somn, vorbeste mai tarziu, mai greu, raspunde protestar prin crize de manie si negativism. Crizele de manie sunt tulburari de comprtament aparute ca urmare a conflictului dintre personalitatea copilului, in plina afirmare si atitudinea permisiva a parintilor. Prescolarul reactioneaza astfel la orice frustrare, exprimandu-si protestul prin crize de descarcare motorie, care sunt violente si spectaculoase. Copilul urla, se zbate pe podea, se loveste cu capul de pereti, manifestandu-si agresivitatea fata de persoane si obiecte. El sconeaza pe efectul teatral al acestor crize asupra anturajului, si rezultatele nu intarzie sa apara, uneori depasindu-i asteptarile. Factorii de precipitare ai crizei de manie sunt opozitia, gelozia, intoleranta la frustrare, imposibilitatea de a obtine un anumit obiect pe care il considera valoros. Copilul nu a fost invatat sa respecte interdictia nu si utilizeaza crizele de manie pentru a-si mentine proprietatea asupra unor jucarii sau obiecte pe care le considera importante. Daca si de aceasta data parintii dau dovada de indulgenta, copilul invata aceasta arma pentru a obtine beneficii materiale sau morale Opozitionismul (negativismul) se inscrie in cadrul acelorasi manifestari; se exprima printr-o atitudine nejustificata de refuz, rezistenta sau ostilitate fata de orice fel de oferta. Negativismul protestatar coloreaza viu aspectul clinic al sindromului acut de separare parinti copii, mai ales daca ne referim la prescolar. In afara de acesta el exprima dominare parentale ineficienta, permisivitate excesiva, lipsa de autoritate din partea parintilor. Pentru prescolar un grad de opozitionism este acceptat ca normal, aceasta fiind varsta cand copilul isi testeaza capacitatea de dominare, autocontrol si autoreglare. Negativismul este mai bine exprimat in caz de boala, foame, oboseala, senzatie de insecuritate sau frica si este intalnit numai la copiii cu particularitati comportamentale.
|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|