Jocul logic si formarea personalitatii copiilor

 

Activităţile matematice au un rol deosebit în cadrul învăţământului preşcolar, care are scopul de a contribui la formarea personalităţii copiilor în vârstă de la 3 la 6 – 7 ani. Ele vizează stimularea dezvoltării intelectuale a preşcolarilor, contribuie la trecerea treptată de la gândirea concret – intuitivă la gândirea abstractă, pregătind copiii pentru înţelegerea şi însuşirea matematicii în clasa a-I-a.

E.Bernard, consideră că, la intrarea în şcoală, personalitatea copiilor trebuie să se caracterizeze prin: maturitate fizică – rezistenţă la efort ; maturitate mentală – capacitatea de analiză şi planificare, înţelegerea normei, a regulii, a cantităţilor; maturitate volitivă – capacitatea de autoreglare, de a-şi inhiba impulsurile şi de a-şi regla trebuinţele ; maturitate socială – trebuinţa de apartenenţă la grup, conduita socială adecvată în grup; maturitate morală – sentimentul datoriei şi al responsabilităţii, conştiinţa sarcinii ; maturitate pentru muncă – capacitatea de concentrare, atenţia şi perseverenţa, trebuinţa de performanţă.

Achiziţionarea unor capacităţi şi abilităţi intelectuale, care să-i înlesnească munca de învăţare, îl face pe copil apt pentru şcoală şi nu însuşirea unui volum mare de cunoştinţe. Pe lângă un volum corespunzător de reprezentări asupra mediului înconjurător, copilul trebuie să posede, la intrarea în şcoală operaţii intelectuale necesare actului de cunoaştere.

Numeroase jocuri logice organizează procesul perceperii analitico – sintetice a însuşirilor caracteristice ale obiectelor. Astfel, în desfăşurarea jocurilor copiii analizează obiectele, diferenţiază corect culorile şi mărimile acestora.

Înainte de a stabili contactul cu trusa, copiii trebuie să cunoască în mod nemijlocit obiecte din mediul înconjurător: animale, fructe, obiecte de mobilier, obiecte de uz personal, jucării etc., la toate activităţile destinate mediului ambiant, ca şi în primele activităţi cu conţinut matematic, copilul trebuie ajutat să-şi sistematizeze observaţiile în sensul de distinge mărimea, culoarea, forma obiectelor, poziţiile lor spaţiale relative. Acestea se realizează cu ajutorul jocurilor libere de construcţie.

Percepţia spaţiului se dezvoltă mai ales prin jocurile prin care preşcolarul aşează laolaltă figurile, sau construieşte ceva anume. Pe această cale se familiarizează cu raporturile spaţiale dintre ele: sus-jos, în faţă-în spate, aproape-departe, stânga-dreapta.

Dacă preşcolarii exprimă mai uşor mărimea relativă ( întinderea suprafaţă ) a obiectelor ( plate ) precum şi culorile acestora, forma e mai greu de exprimat, întrucât termenii folosiţi ( pătrat, triunghi, dreptunghi ) intră pentru prima dată în vocabularul copilului.

De îndată ce copiii au căpătat o iniţiere, chiar sumară, asupra formelor, mărimii şi culorilor mai importante, ei pot primi trusele pentru a-şi desfăşura unele activităţi la liberă alegere.

Prin aceste jocuri sunt cultivate abilităţile pentru mărimea pieselor, capacitatea de percepţie pentru distingerea atributelor, se formează primele deprinderi de activitate desfăşurată în colectiv.

Cercetările în domeniul formării reprezentărilor matematice la preşcolari, câştigă în ultima vreme tot mai multă importanţă, devin mai riguros fundamentate din punct de vedere ştiinţific. Aceasta deoarece reprezentările matematice constituie baza intuitiv concretă a noţiunilor matematice şi a operaţiilor logico-matematice ce se dezvoltă succesiv în operatiile  gândirii şi inteligenţei preşcolarului şi apoi a şcolarului.   

În jocul „Găseşte o piesă de aceeaşi formă”, copiii îşi formează reprezentările despre figurile geometrice, învăţând să deosebească formele: cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi. Comparând obiectele după diferitele lor însuşiri, copilul învaţă să cunoască dimensiunile de mărime şi grosime.

Jocul „Săculeţul fermecat”  le dă copiilor posibilitatea să descopere forma, mărimea şi grosimea piesei numai prin simţul tactil ; culoarea poate fi doar ghicită sau spusă prin scoaterea piesei din săculeţ. Treptat însă, li se oferă procedee şi pentru deducerea ei în anumite situaţii.

În procesul formării reprezentărilor matematice, copiii îşi exersează vorbirea, îşi însuşesc o terminologie adecvată, îşi dezvoltă vocabularul matematic. Ei se obişnuiesc să exprime corect şi cu uşurinţă ceea ce gândesc şi rezolvă practic, să stabilească o legătură firească între cuvânt şi semnificaţia sa. Copilul îşi exprimă gândurile şi sentimentele cu ajutorul cuvintelor, deci el trebuie antrenat să le folosească pentru a-i forma deprinderi corecte de gândire şi de limbaj.

Jocul „Te rog să-mi dai”, îi obişnuieşte pe copii cu o exprimare clară, coerentă şi o atitudine politicoasă faţă de partenerii de întrecere.

Jocurile logico-matematice, şi-au dovedit valoarea educativă deosebită asupra dezvoltăriigândirii corecte, evoluate a imaginaţiei. La această vârstă gândirea copiilor se ridică treptat de la forme intuitiv-acţionale senzomotorii, la forme intuitiv-imaginative şi verbale. Dezvoltându-le copiilor gândirea logică, ei fiind puşi în  situaţia de a căuta soluţii şi de a verbaliza acţiunile îndeplinite, ele contribuie la realizarea aspectului formativ al activităţilor matematice.

Prin aceste jocuri se dezvoltă potenţialul intelectual şi acţional-creator al preşcolarilor, spiritul de observaţie, unele calităţi ale gândirii, capacitatea de analiză, sinteza, comparaţia, abstractizarea şi generalizarea. Prin joc copiii învaţă cu plăcere elementele de logică matematică.

„Jocul celor două cercuri”, în care copiii trebuie să plaseze în interiorul a două cercuri secante mulţimea de piese geometrice cu o proprietate caracteristică dată, astfel ca în intersecţie să apară toate elementele comune celor două mulţimi, pune în faţa copiilor probleme de analiză, comparaţie, abstractizare.

Jocurile în care copilul este pus să grupeze obiectele după trăsăturile caracteristice dezvoltă operaţia de comparare. Pentru a le grupa, copilul le compară, desprinde notele lor comune şi diferite, după care le clasifică în diferite categorii. Această clasificare nu este posibilă fără generalizare, astfel încât atunci când aşează obiecte diferite în grupe, copilul trebuie să generalizeze notele comune şi esenţiale ale acestora şi să le integreze într-o noţiune generalizatoare ( „piese mari”, „dreptunghiuri”, „piese roşii” ).

Jocul "Te rog să-mi dai" urmăreşte nu numai sesizarea complementarei unei mulţimi, determinarea atributelor unor piese folosind deducţia logică, negaţia şi conjuncţia ci şi obişnuirea copiilor de a folosi principii ale judecăţii logice: „O piesă nu poate fi simultan în ambele echipe” ( contradicţia ) ; „Ea se află la noi sau la echipa adversă, o altă posibilitate nu există” (terţul exclus).

Iniţiativa şi inventivitatea, sunt trăsături psihice cultivate de jocuri prin conţinutul şi modul lor de organizare. Fiind pus în faţa unei situaţii, copilul nu adoptă o atitudine contemplativă  ci reflectează asupra ei, îşi imaginează singur diferite variante posibile de rezolvare, îşi confruntă părerile proprii cu cele ale colegilor, acţionează, rectifică eventuale erori. Îi învaţă pe copii nu numai să rezolve probleme, ci şi să le compună şi să verifice singuri soluţiile prin faptul că uneori, rezolvarea poate fi găsită pe mai multe căi ceea ce-l determină pe copil să studieze diversele variante, să opteze pentru una sau alta, motivând alegerea făcută prin avantajele pe care le oferă ea în comparaţie cu celelalte.

Jocul „Găseşte locul potrivit” poate fi complicat prin punerea copiilor în faţa unor situaţii problemă:
-aşezarea a 1-2 piese în fiecare cerc şi solicitarea copiilor să descopere caracteristicile după care au fost aşezate acestea ;
-putem cere copiilor să formuleze noi probleme şi să aşeze singuri piesele în cele două cercuri.

Jocul „Cine ghiceşte repede?” nu este o simplă ghicitoare, ci un exerciţiu al minţii în care deducţia logică are un rol important.

Pentru a ilustra atributele pieselor sau negaţiile acestora sunt utilizate simboluri care constituie un pas pregătitor pentru înţelegerea citirii şi scrierii, un sprijin preţios în combaterea memorării mecanice. 

Rezolvarea sarcinilor de către copii contribuie la educarea atenţiei voluntare, la coordonarea mişcărilor mâinilor de către analizatorul vizual şi auditiv, a interesului pentru activitate.

Formarea deprinderilor de muncă independentă are la bază activitatea individuală cu mulţimile de obiecte şi fişele individuale.
Pe măsură ce copilul devine stăpân pe aceste jocuri, el este în stare să acţioneze şi în mod independent, activitate de mare importanţă în pregătirea pentru şcoală, unde începe munca intelectuală independentă.

Un mijloc eficient pentru realizarea educaţiei morale, dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de iniţiativă, a disciplinei conştiente, perseverenţei şi sociabilităţii trăsături de caracter şi voinţei îl reprezintă aceste jocuri logice.

Organizarea echipelor permite copiilor să se obişnuiască cu cerinţa de a munci în colectiv, de a cultiva relaţii interpersonale corecte între copii, cu organizarea schimbului de experienţă ; în cadrul echipelor trebuie antrenaţi si cei mai  timizi. Astfel se formează spiritul de echipă, fiecare copil luptând pentru câştigarea competiţiei de către echipa sa. Educatoarea are rol de organizator, de îndrumător, de arbitru imparţial.

În cadrul jocului logic trebuie subliniată însemnătatea însuşirii şi respectării regulii de joc ceea ce-i conferă un preponderent rol formativ educând la copii, simţul de răspundere şi onestitate. Copiii devin conştienţi că nesocotirea regulilor de joc are uneori consecinţe grave: trenul poate deraia, construcţiile se pot dărâma etc., de aceea nerespectarea lor are drept consecinţă sistarea jocului. Astfel, bibliotecara nu împrumută decât cărţile care sunt denumite corect şi complet, constructorii refuză să ridice case care nu respectă regulile date.

J.Piaget observă observă că acceptarea şi respectarea regulilor regulilor, determină pe copil să participe la efortul comun al grupului din care face parte. În jocul logic colectiv copiii învaţă să se ajute unii pe alţii, să se bucure de succesele colegilor lor, să aprecieze şi să recunoască nepărtinitor reuşitele altora.

Fiind o activitate colectivă, jocul logico-matematic, învaţă copiii „A B C”-ul comportării civilizate, deoarece uzitează de expresii ca „vă rog”, „nu vă supăraţi”, „vă mulţumesc”. Repetarea şi respectarea acestor expresii în cadrul regulilor de joc sunt pe cât de necesare pe atât de utile.

Jocul „Biblioteca” urmăreşte consolidarea cunoştinţelor referitoare la descrierea unei piese prin cele patru atribute ale sale şi totodată formarea unor deprinderi de comportare civilizată. Copiii se adresează bibliotecarei: „Bună ziua, vă rog să-mi daţi …….mulţumesc”. Deci, influenţa jocului logic asupra comportării copilului în colectiv, asupra disciplinei, asupra caracterului şi a voinţei este permanentă, directă şi de o mare intensitate, ceea ce îi măreşte considerabil valoarea educativă.

 

În concluzie, jocul logic exercită o influenţă multilaterală asupra dezvoltării psihice a copilului, aducând un spor de eficienţă în pregătirea acestuia pentru şcoală.   

 

 

---