Encoprezis - tulburarea instalarii controlului sfincterului anal
Tulburarea instalarii controlului defecarii este intalnita la doua categorii de copii:
- Copiii care la varsta obisnuita au dobandit controlul adecvat al eliminarii fecalelor, dar care ocazional elimina scaunul in locuri nepermise. Se constata ca ei fac acest lucru cand sunt confruntati cu situatii evaluate ca stres psihologic, cum ar fi internarea in spital, nasterea unui alt frate, separarea de maam, inceputul scolii. In alte cazuri este vorba de o dizarmonie familiala, pedepsire fizica brutala. In toate situatiile evacuarea scaunului are loc cu sensul de protest.
- Copiii care nu au demonstrat niciodata controlul voluntar al sfincterului anal si care evacueaza scaunul in pantaloni atat acasa cat si la scoala, pretizand ca nu sunt "avertizati" de iminenta evacuarii scaunului ca sa poata folosi la timp olita. Acest simptom este cunoscut sub numele de encoprezis si apare exclusiv din motive psihologice.
Desi incontinenta fecala este admisibila pana la varsta de 2 ani, diferiti copii dobandesc acest control la varste variate care rezulta din interactiunea diferitilor factori implicati. Oricum , varsta de 4 ani este cea mai mare varsta la care se mai poate accepta ca normala intarzierea controlului sfincterial intestinal. Dupa 5 ani doar 1% dintre copii mai prezinta aceasta tulburare, care adeasea coexista si cu enurezis si grave situatii conflictuale in familie.
Daca exista disarmonie familiala, iar copilul sufera de negativism (trasatura caracteriala) controlul sfincterian se obtine cu intarziere si cum orice eliminare aleatorie a scaunului genereaza un nou conflict cu mama, se instaleaza constipatia. Rectul nu mai raspunde adecvat la distensie, reflexul defecarii se toceste si se instaleaza constipatia psihogena.
Intarzierea obtinerii controlului voluntar al defecarii se dovedeste a fi in fond expresia clinica a unor interactiuni nesatisfacatoare ale duplexului mama-copil.
