|
||||||||||||||||||||||||||||||
Importanţa perioadei falice în patogenia persoanelor nevrozate
În primele perioade ale sexualităţii, orală şi anală, adulţii nu pretind suprimarea totală a satisfacţiilor hedoniste. Dacă mama sau educatoarea nu sunt nevrozate, ele urmăresc să obţină doar progresiv relativa regularitate a activităţilo necesară în acelaşi timp unei bune sănătăţi a copilului, şi confortul vieţii, să oblige copilul, treptat, fără intrnsigenţă, să mănînce curat, să-i impună încetul cu încetul, nici în mod absolut, nici obsedant, disciplina funcţiilor digestive excremenţiale. Educaţia sfincterelor impusă cu o severitate inflexibilă este proprie unei educaţii nevrotice, merge împotriva scopului propus: a reduce interesul eului faţă de pulsiuni pentru ca afectele legate de acestea să poată fi folosite în scopuri substitutive de interes social. Or, dacă felul cum funcţionează intestinele devine o grijă, aceasta ar fi, pentru economia inconştientului, ca şi cum erotismul anal ar stăpîni în absenţa represiunii culturale: pentru ansamblul personalităţii şi adaptarea ei practică, însă, ele nu mai sunt acelaşi lucru. Individului nu-i mai este permisă plăcerea , care este condamnată; nu urmează însă de aici că este eliberat de preocupările anale. Dimpotrivă constipaţia sau diareea devin evenimentul zilei, o mare cantitate de libido este este utilizată pentru refularea pulsiunii sexuale, ea însăşi investită cu o cantitate egală de libido. Libidoul blocat astfel în inconştient nu mai este disponibil pentru învestirea activităţilor sociale practice ale eului şi nici zonei erogene falice care trebuie să succeadă cronologic zonele anale în a deţine întâietatea plăcerii. În perioada orală şi anală, acceptând să renunţe parţial la satisfacerea pulsiunilor sale instinctuale, copilul găseşte mijlocul de a cuceri prietenia adulţilor fără a fi obligat să-şi înăbuşe complet interesul pentru funcţiile digestive indispensabile vieţii organice. În plus, ceea ce este refulat din interesul afectiv pe care copilul îl poartă excrementelor sale serveşte la a investi alte obiecte cu iubire, Mama este prima beneficiară, pentru că copilul învaţă să-i facă plăcere ; apoi noi obiecte, în fiecare zi mai numeroase, sunt primite în lumea afectivă a copilului. Libidoul, colorat de sadism şi masochism, derivat de la scopul său erotic primitiv, poate fi pus în slujba musculaturii şi a inteligenţei, capabile fiziologic să folosească separat sau simultan agresivitatea şi pasivitatea în cadrul activităţilor practice. Achiziţii culturale şi experienţele personale ce îi arată subiectului limitele şi regululile impuse de lumea exterioară pulsiunilor sale individuale servesc la crearea nucleului conştient al personalităţii: eul copilului îşi manifestă iniţiativele libere în tot ce nu este vizat de interdicţiile adultului educator; se loveşte de aceste interdicţii tot aşa cum se loveşte de legile fizice ale lumii exterioare. Aceste ciocniri inevitabile provoacă o suferinţă numită angoasă primară. Energia libidinală reprimată, deviată de la scopurile sale hedoniste orale şi anale, va întări adeziunea la transformările permise, care astfel vor fi mijlocite de apărarea eului împotriva angoasei primare, precum şi satisfacţii narcisice şi mijloace permiţând dezvoltarea spre stadiul genital. Dacă educatorul nu este nevrozat şi a atins stadiul genital al propriei sale dezvoltări sexuale, dacă pe de altă parte, copilul este normal din punct de vedere somatic, nu există accidente „nevrotice” grave la adaptarea copilului la viaţa socială. Mecanismele sale de apărare se arată adecvate. Ele se fac în sensul deplasării afectelor asupra obiectelor de interes importante din punct de vedere cultural. Mecanismele respective dau naştere la atitudini reactive care iau forma trăsăturilod de caracter şi a sublimărilor în acor cu mediul ambiant în chestiune. Sunt aşa numitele reacţii normale. Rezulatele frustrărilor înţărcatului şi ale disciplinării sfincteriene sunt, aşadar, pe de o parte: formarea la copilul educat normal a unui început de personalitate diferenţiată, ale cărei interese şi sublimări sunt deja apreciabile; pe de altă parte: stimularea evoluţiei sexuale în sensul întâietăţii zonei erogene falice, care este investită încetul cu încetul, pe măsură ce noile puseuri libidinale nu mai găsesc ieşire spre zonele orale şi anale dezinvestite de interesul sexual. În perioada falică intervine un fapt nou, care dă frustrărilor erotice necompensate valoare de traumatisme psiho-fiziologice mutilatoare. Este neputinţa copilului de a deplasa ( fară regreiune) spre altă zonă erogenă învestirea libidinală cuvenită falusului, ridicat la rang de zonă erogenă electivă. Dacă pentru fete deplasarea poate şi trebuie să se facă de la clitoris spre vagin, proximitatea anatomică a celor două zone face ca o interdicţie vizând masturbţia clitoridiană să fie deseori valabilă şi pentru masturbarea vaginală. Pentru băieţi, ca şi pentru fete, zona genitală devine centru de interes sexual, care nu este totuşi din acest motiv, complet detaşat de vechile fixaţii erotice ( lăcomie, glume scatologice, sexualitate tactilă, auditivă, dans, porturi, agresiuni lucide constând în a muşca, a zgâria a bate etc.). Din păcate se întâmplă de multe ori ca adultul, ignorant sau nevrozat, să submineze la copil investirea de interes erotico- afectiv pentru sfera genitală, încă de la primele ei manifestări. Acest interes este totuşi dovada unei evoluţii instinctuale fireşti în raport cu dezvoltarea biologică a fiinţei umane. A interzice copilului masturbaţia şi curiozităţile sexuale spontane înseamnă a-l obliga să dea inutil atenţie unor activităţi şi sentimente care, înainte de pubertate, sunt în mod normal inconştiente sau preconştiente. Este o evidenţă morală că anume comportamente nu au aceeaşi semnificaţie pentru adult şi pentru copil. O conştientizare prematură într-o atmosferă de culpabilizare aduce multe prejudecăţi dezvoltării copilului pentru că ea îl privează de dreptul de a folosi, astfel, pe plan genital, libidoul inconştient inchis în aceste activităţi sponatane. Copilul sănătos psihic ajuns în stadiul falic este capabil să-şi controleze nevoile, este agil, îndemânatic, vorbeşte bine, ascultă şi observă mult, găseşte plăcere în a imita ceea ce vede, pune întrebări, aşteaptă răspunsuri corecte în lipsa cărora îşi imaginează aplicaţii magice.
|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
