|
||||||||||||||||||||||||
|
Implantul cohlear
Implantul cohlear
În funcţie de tipul hipoacuziei, surditatea beneficiază de mai multe alternative de tratament. Implantul cohlear a apărut în urmă cu 30‑35 de ani (momentul primelor cercetări) însă doar în ultimii 18 ani a ajuns în faza modernă şi s-a trecut de la implantul analogic la cel digital. Durata maximă de funcţionabilitate a unui implant cohlear este de 18-20 de ani. Statisticile arată că, după zece ani, din 100 de implanturi rămîn funcţionale 97. Cele nefuncţionale pot fi înlocuite. Implantul cohlear este un dispozitiv miniatural, care permite copiilor dar şi adulţilor cu hipoacuzii profunde să recepţioneze sunete. Printr‑o intervenţie chirurgicală, se plasează o spiră cu mai mulţi electrozi de contact în interiorul urechii interne, în cohlee. Electrozii vor stimula direct nervul auditiv, prin curenţi electrici slabi, ce nu prezintă un pericol pentru ţesuturile din jur, transmiţînd astfel informaţia sonoră codificată la exterior de către procesorul de vorbire. Implantul cohlear captează sunetele prin microfon, le transmite la procesorul vocal, unde sînt transformate în semnale electrice. Semnalul codificat ajunge la antenă şi, prin inducţie electromagnetică, la implantul propriu‑zis.
|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|