Imaginatia - proces cognitiv superior

Proces psihic secundar, solidar si analog cu gandirea, de operare cu imagini mintale, de combinare sau constructie imagistica purtand asupra realului, posibilului, viitorului si tinzand spre producearea noului in forma unor reconstituiri intuitive, a unor tablouri mitale, planuri iconice sau proiecte. Paul Popescu Neveanu

Imaginaţia ocupă o poziţie aparte pe continuumul activităţii de cunoaştere. Pe de o parte, ea vine în continuarea reprezentării, bazându-se direct pe memorie, pe de altă parte, ea deviază traiectoria care merge spre gândire, făcând o buclă.

În psihologie, imaginaţia se defineşte ca proces intelectual (cognitiv) de selectare şi combinare în imagini noi, elemente din experienţa anterioară sau de generare de imagini fără corespondent în această experienţă. Produsul activităţii imaginative nu se reduce doar la imagini singulare, disparate, ci el presupune proiecte şi planuri complexe, care se obiectivează în diferite forme – inovaţii, invenţii, descoperiri, opere literare, muzicale, plastice, etc.

Imaginaţia joacă un rol esenţial în activitatea umană, incluzându-se ca verigă componentă centrală a creativităţii. Ea aduce un spor considerabil la cunoaşterea realităţii date şi a viitorului, a posibilului.

Spre deosebire de gândire, care se încapsulează în reguli şi norme riguroase, ce-i impun întotdeauna congruenţa sau compatibilitatea cu realitatea obiectivă, imaginaţia este liberă de canoane, ea putându-se mişca nu numai pe tărâmul realului perceptibil, ci şi pe cel al fantasticului şi fantasmagoricului. Ea nu are aşadar limite, ceea ce-i conferă întotdeauna o notă de inedit, de noutate.

În cursul vieţii, imaginaţia traversează o traiectorie complexă: exuberantă, irezistibilă şi nearticulată în copilărie, devine structurată, persistentă şi orientată finalist constructiv în adolescenţă, productivă şi instrumentală în tinereţe şi slabă, rigidă, la vârstele avansate. Pe măsura dezvoltării şi consolidării structurilor gândirii, imaginaţia se mulează din ce în ce mai mult pe probleme reale, integrate activităţilor sociale actuale în domeniul artei, tehnicii, ştiinţei.

Din punct de vedere al mecanismelor interne prin care se realizează, imaginaţia se organizează în adâncime pe câteva niveluri funcţionale, şi anume: nivelul oniric, nivelul reveriei şi nivelul intenţional orientat, în cadrul căruia se delimitează imaginaţia reproductivă, imaginaţia creatoare şi visul de perspectivă.

---

Bibliografie:

• Cosmovici, A., Psihologie generala, Editura Polirom, Iasi, 1996.
• Golu, M., Fundamentele psihologiei,Editura Fundatiei "Romania de Maine", Bucuresti, 2000
• Golu, M., Dicu, A., Introducere In psihologie, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972.
• Landau, E., Psihologia creativitatii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.
• Margineanu, N., Psihologia persoanei, Cluj, 1944.
• Parot, F. Richele, M., Introducere In psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1995.
• Piaget, J., Psihologia inteligentei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1965.
• Popescu-Neveanu, P. Curs de psihologie generala, Tip. Univ. Bucuresti, vol. I, 1976, vol. 11, 1977.
• Rosca, Al. Psihologie generala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978.
• Schiopu, U, Verza, E., Psihologia varstelor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993.
• Zlate, M., Introducere In psihologie, Editura Sansa, Bucuresti, 1996 (ed. a II-a).