Exercitii practice de logopedie. Sfaturi utile
Din diverse ratiuni sunt cazuri in care copilul nu poate beneficia de asistenta unui logoped, astfel incat tulburarea in cel mai bun caz poate stagna, iar mai greu se poate recupera de la sine. De cele mai multe ori insa, aceasta evolueaza si are repercusiuni ce tin de imposibilitatea transmiterii inteligibile a gandurilor si dorintelor proprii catre persoanele din jur, de afectare a imaginii de sine, urmate de evitarea sau refuzul comunicarii totale.
Cum putem proceda si unde putem interveni ( la ce nivel de tulburare ) daca nu suntem specialisti sau nu putem ajunge la un logoped?
Tulburarea cu frecventa cea mai mare este
dislalia, ce se caracterizeaza prin imposibilitatea articularii corecte a sunetului/ lor R, C, G, S , T, F, P sau a altor sunete. Varsta de la care se poate inteveni eficient este de la 3-4 ani, tulburarile putand fi corectate mai greu dupa varsta de 8-9 ani.
De unde incepem, unde trebuie sa ajungem
Sunetul afectat este usor de observat atat de catre copil cat si de catre cei din jurul sau, sunet care uneori este trecut cu amuzament sau cu adevarate batai de cap. In cazul existentei mai multor sunete afectate se incepe cu sunetul cel mai usor de pronuntat, ordinea de abordare terapeutica poate fi gasita in meniul din stanga. Sunetul R desi este cel mai tentat trebuie abordat utimul, intrucat se obtine mai greu si necesita un efort mai mare cat si o mobilitate (dezvoltare) complexa a limbii care in final trebuie sa vibreze.
Cum incepem
Este nevoie de oglinda aproximativ mare unde copilul poate vedea miscarile de articulare cat si persoana care ii explica. De asemena sunt utile obiecte de suflat (baloane sau baloane de sapun, in lipsa lor copilul poate sufla intr-o barcuta, servetel etc.) obiecte care sa ajute la dirijarea limbii ( lingurita de plastic, betisoare, paie)., culori, jucarii un dictionar al limbii romane. Intotdeauna copilul trebuie laudat si incurajat, apreciat si dirijat in activitatea de invatare cu atat mai mult cu cat este mai departe de pronuntarea corecta a sunetului.
Ce facem
In masura in care persoana care il invata poate articula corect sunetele, poate desprinde miscarile specifice (suflu de aer, miscarea limbii, forma buzelor) care sunt comune pentru majoritatea oamenilor, privind in oglinda si analizand. Se are in vedere surprinderea miscarilor specifice pentru zonele de articulatie ( vom vedea cum pentru fiecare sunet limba trebuie tinuta sus catre cerul gurii, la nivelul de atingere al dintilor, buzele trebuie sa fie tuguiate, stanse, deschise ca pentru zambet etc), lucruri ce vor fi apoi utilizate in procesul de imitatie.
Unde trebuie sa ajungem
Obtinerea sunetului este veriga importanta, utilizararea in cuvinte si propozitii, automatizarea acestuia in cadrul vorbirii fiind insa esentiala. Numai dupa ce copilul utilizeaza in mod spontan in vorbirea curenta, fara a se gandi la momentele de articulare, putem vorbi despre recuperea si eficienta actrivitatii noastre. Deprinderea corecta de pronuntie a sunetului trebuie insotita si de recunoasterea sunetului in cuvinte, si precizarea pozitiei acestuia, eliminand astfel orice viitoare probleme de scriere.
Autor: N.D
