Enurezisul nocturn

 

Enurezisul este definit ca o mictiune involuntara aparuta in timpul somnului, in absenta oricarei afectiuni organice identificabile.

In alte definitii termenul denumeste actul reflex de golire neintentionata si inconstienta a intergii cantitati de urina aflata in vezica urinara aparuta in timpul somnului, de obicei in prima ora dupa adormire.

Varsta la care eliberarea necontrolata de urina este considerata anormala a suscitat mari discutii, de aceea incidenta tulburarii este variabil raportat, in functie de varsta si sexul la care se face referire.

S-a stabilit prin consens sa fie declarat enurezis orice mictiune nocturna inconstienta la copilul mai mare de 4 ani, care are loc intr-un ritm mai des de 1-3 nopti luna. Daca raportarea se face la varsta de 2 ani, 40% dintre copii sufera de aceasta tulburare, dar procesul scade la 20% pentru copiii de 3 ani si ajunge la 10-15 % pentru copiii de 4-5 ani.

S-a remarcat diferente de legate de sex, fetele castiga mai devreme controlul voluntar al sfincterului vezical si inter 6 si 11 ani enurezisul domina la sexul masclin.

Controlul voluntar al mictiunillor se dovedeste de fapt a fi o problema de dezvoltare cognitiva si de achizitie a vorbirii, de aceea nici nu se poate spera a se obtine inaintea varstei de 2 ani.

Factorul educational este esential pentru obtinerea unui control diurn al mictiunilor (initial). Copilul trebuie asezat pe olita la intervale regulate, intr-un mediu cu temperatura ambianta placuta, inconjurat de jucarii. Nu trebuie tinut pe olita perioade prea lungi de timp si nici nu trebuie certat daca nu a urinat cat timp a stat pe olita. Modalitatea in care familia a incercat sa impuna copilului practica foosirii olitei a fost evocata drept explicatie pentru aparitia enurezisului mai tarziu. S-a demonstrat ca in aceste cauze parintii au fost de o severitate excesiva si ca mamele au dominat copii mai mult decat i-au orientat. Urinatul in pat in aceste cazuri este interpretat ca un protest la aceasta dominare sau ca o dovada din partea copilului ca a renuntat la orice responsabilitate privind actiunile lui. Constituie factori de risc situatiile conflictuale din familie, separarea pe termen lung a prescolarului de mama sa in perioada de maxim atasament, familiile in care exista situatii stresante si dezacord marital.

 

Tratament:

Dezideratul major este corectarea mediului familial conflictual si al factorilor de stres. Elementul genetic este insuficient cunoscut, el conditioneaza in mare parte intarzierea controlului voluntar al sfincterului vezical, care se obtine, de obicei inaintea pubertatii pentru majoritatea cazurilor, dar o scadere brusca a numarului de copii cu enurezis se inregistreaza in jurul varstei de 6-7 ani.

Se poate mentiona ca in ciuda componentei psihofamiliare, psihoterapia este relativ ineficace la enuretici, dovedindu-se un efect favorabil al medicamentelor antidepresoare triciclice. Efectul terapeutic al amitriptilinei se remarca relativ rapid (la cca 7 zile dupa inceperea tratamentului) la aprox 30% din pacienti, pentru rezstul cazurilor avand un efect incomplet dar oricum remarcabil.

 

---