|
|
ADHD - Tratamentul copiilor cu ADHD
Atunci când copiii se prezinta la medicul de familie sau la pediatru cu un comportament sugestiv pentru ADHD – tulburari de atentie, impulsivitate si hiperactivitate – este necesara o evaluare medicala cuprinzatoare care sa confirme diagnosticul sau sa identifice alte situatii care mimeaza un sindrom de acest fel. În mod obisnuit, abordarea cuprinde un istoric în detaliu, un examen fizic foarte atent, o evaluare a dezvoltarii neurologice si efectuarea unor teste selectate dintr-o larga varietate de proceduri biomedicale.
Diagnosticul de ADHD, ca majoritatea diagnosticelor construite pe baza unor tulburari de comportament, nu concorda cu modelul medical obisnuit de abordare.
Majoritatea cercetatorilor si numerosi clinicieni folosesc schema DSM-IV ca punct de plecare în abordarea diagnosticului. Aceasta considera tulburarea de atentie si hiperactivitatea/impulsivitatea ca dimensiuni centrale ale ADHD.
Diagnosticul pus pe baza criteriilor DSM necesita ca:
- debutul simptomelor sa aiba loc înainte de vârsta de 7 ani;
- simptomele sa fie prezente de cel putin 6 luni de zile;
- simptomele sa fie pervazive si sa se manifeste în cel putin 2 locuri diferite (scoala sau serviciu si acasa);
- frecventa si severitatea simptomelor sa fie mai mari decât cele de la copiii cu acelasi nivel de dezvoltare;
- simptomele sa determine o afectare semnificativa a functionalitatii la nivel social, academic sau ocupational;
- simptomele sa nu apara exclusiv în cursul unor afectiuni de dezvoltare, schizofrenie sau alte psihoze si sa nu se explice mai bine prin alte tulburari mentale (de exemplu afective, anxioase, de personalitate).
- Diagnosticul include o lista de comportamente si caracteristici operationale care par legate de neatentie, hiperactivitate sau impulsivitate.
- Tulburari de atentie:
- a. deseori esueaza în a acorda atentie detaliilor sau face greseli din neatentie la temele de la scoala, în munca sau alte activitati;
- b. deseori are dificultati în sustinerea atentiei la sarcinile date sau la joaca;
- c. deseori nu pare sa asculte când i se vorbeste direct;
- d. deseori nu urmeaza instructiunile si esueaza în a-si termina temele la scoala, treburile sau îndatoririle la locul de munca (nedatorându-se unui comportament opozitional sau neîntelegerii instruct iunilor);
- e. deseori are dificultati în organizarea sarcinilor si activitatilor;
- f. deseori evita, nu îi place sau e refractar la angajarea în sarcini care necesita efort mental sustinut (cum ar fi temele de la scoala sau de acasa);
- g. deseori pierde lucrurile necesare pentru sarcini si activitati (de exemplu jucarii, notitele de la scoala, creioane, carti sau unelte);
- h. deseori este usor de distras de stimuli externi;
- i. deseori este uituc în activitatile zilnice.
- Hiperactivitate:
- a. deseori agita mâinile sau picioarele sau se rasuce ste pe scaun;
- b. deseori paraseste locul în clasa sau în alte situatii în care ar trebui sa stea asezat;
- c. deseori umbla dintr-un loc în altul (încoace si-ncolo) sau se catara excesiv în situatii în care nu este adecvat (la adolescent sau adult poate fi limitata la senzatia subiectiva de neliniste);
- d. deseori are dificultati la joaca sau în angajarea în activitati libere în liniste;
- e. deseori este pe picior de plecare sau actioneaza ca si cum ar fi împins de un motor;
- f. deseori vorbeste excesiv.
- Impulsivitate:
- a. deseori raspunde grabit, înainte de a se încheia întrebarea;
- b. deseori are dificultati în a-si astepta rândul;
- c. deseori întrerupe sau deranjeaza pe ceilalti (de exemplu se baga în conversatie sau jocuri).
|
|
|
