Afectivitatea

Nu obiectul in sine este important ci relatia dintre el si subiect , pentru ca numai intr-o asemenea relatia obiectul capata semnificatii in functie de gradul si durata satisfacerii trebuintelor .

Desi strins legate si in interactiune cu toate celelalte fenomene psihice , procesile afective au propriul lor specific. Afectivitatea este o vibratie concomitent organica , psihica si comportamentala, ea este tensiunea intregului oganism cu efecte de atractie a sau respingere, cautare sau evitare .

Procesele psihice care reflecta relatiile dintre subiect si obiect sub forma de trairi , uneori atitudinile , poarta denumirea de procese afective. Cu o formula mai generala am putea spune afectivitatea reprezinta rezonanta lumii in subiect si vibratia subiectului inlumea sa .

Polaritatea proceselor afective consta in tendinta acestora de a gravita fie in jurul polului pozitiv , fie in jurul polului negativ , si aparate ca urmare a satisfacerii sau nesatisfacerii diferentiate a trebuintelor , aspiratiilor .

De obicei, procesele afective sunt cuplate doua cite doua in perechi cu elemente contrare : bucurie -; tristete , simpatie -; antipatie , entuziasm -; deprimare , iubire -; ura etc . Polaritatea se exprima incaracterul placut si neplacut al starilor afective .
Intensitatea proceselor affective indica forta, taria, profunzimea de care dispune la momentul dat trairea afectiva .

Afectivitatea este o component ă fundamentală a psihicului uman, la fel de prezentă în comportamentul şi activitatea noastră cotidiană ca şi cogniţia. Nu întâmplător, analiza psihologică s-a învârtit întotdeauna în jurul relaţiei raţiune-emoţie, cu exagerările cunoscute – în direcţia supraestimării raţiunii şi subestimării afectivităţii sau în direcţia supraestimării rolului trăirilor emoţionale şi subestimării rolului raţiunii.

În mod firesc, opoziţiile exclusiviste şi absolutizările unilaterale nu pot conduce decât la soluţii eronate. Realitatea psihologică a omului este de aşa natură că nici una din cele două componente ale ei nu poate fi eliminată fără a-i provoca o mutilare gravă. Dimpotrivă, modelul ideal al omului ar fi acela în care ambele componente să atingă niveluri de dezvoltare cât mai înalte şi să se echilibreze reciproc: câtă gândire, atâta şi sentiment, cât sentiment atâta şi gândire.

Filogenetic şi ontogenetic, proprietatea şi disponibilitatea vibrării şi trăirii emoţionale preced disponibilitatea şi capacitatea nu numai a gândirii, ci şi a percepţiei.

La subiectul adult, pragul răspunsului emoţional la un stimul vizual sau auditiv este mai scăzut decât al percepţiei, astfel că se poate trage concluzia generală că răspunsul primordial al nostru la stimulările din afară este unul emoţional.

Activarea emoţională nespecifică pregăteşte şi mediază activarea perceptiv-cognitivă specifică. Pe măsura diferenţierii şi identificării stimulului, reacţia emoţională primară, nespecifică, va fi înlocuită cu trăirea emoţională specifică, adecvată naturii şi semnificaţiei stimulului. Reacţia primară intră în componenţa reflexului necondiţionat de orientare, iar cea de-a doua intră în componenţa actului cognitiv propriu-zis.

De aici decurge dubla condiţionare şi dublul rol al sferei afective. O primă condiţionare rezidă în deficitul de informaţie despre stimul, iar cea de-a doua în semnificaţia stimulului, stabilită în urma identificării lui.

---

Bibliografie:

• Cosmovici, A., Psihologie generala, Editura Polirom, Iasi, 1996.
• Golu, M., Fundamentele psihologiei,Editura Fundatiei "Romania de Maine", Bucuresti, 2000
• Golu, M., Dicu, A., Introducere In psihologie, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972.
• Landau, E., Psihologia creativitatii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.
• Margineanu, N., Psihologia persoanei, Cluj, 1944.
• Parot, F. Richele, M., Introducere In psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1995.
• Piaget, J., Psihologia inteligentei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1965.
• Popescu-Neveanu, P. Curs de psihologie generala, Tip. Univ. Bucuresti, vol. I, 1976, vol. 11, 1977.
• Rosca, Al. Psihologie generala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978.
• Schiopu, U, Verza, E., Psihologia varstelor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993.
• Zlate, M., Introducere In psihologie, Editura Sansa, Bucuresti, 1996 (ed. a II-a).