|
||||||||||||||||||||||||||||||
Adolescenta
Adolescenţa este perioada de varf a creşterii capacităţilor perceptive şi de reprezentare. Creşte activitatea senzorială şi se modifică pragul minimal şi maximal al diverşilor analizatori şi pragurile diferenţiale (U. Şchiopu 1963, pag. 425). Creşte acuitatea vizuală, capacitatea de acomodare, vederea la distanţă (gradul de distanţă), se lărgeşte câmpul vizual, creşte acuitatea vizuală şi vederea sub unghi mic precum şi vederea fină a detaliilor a amănuntelor. Sensibilitatea auditivă se dezvoltă foarte mult pe linia reproducerii, înţelegerii nuanţelor din vorbire, a identificării obiectelor sau fiinţelor după însuşiri perceptive auditiv. Interesul pentru muzică şi pictură frecvent în preadolescenţă şi adolescenţă susţine creşterea şi antrenarea sensibilităţii vizuale şi auditive. Se dezvoltă gustul, mirosul sensibilitatea cutanată.Are loc erotizarea sensibilităţii. Ca urmare se restructurează şi procesele percepţiei. Observaţia este folosită pentru a verifica, pentru a înţelege şi pentru a dezvolta teme proprii de interes, percepţia fiind clar potenţată de interesul stârnit de un anume domeniu, obiectiv, problemă. Adolescentul dispune de o percepţie complexă, voluntară şi perseverentă (U. Şchiopu, 1963). Se dezvoltă atenţia voluntară şi atenţia involuntară şi postvoluntară îşi modifică mult aspectul, devin mai eficiente. Sunt structurate noi particularităţi ale atenţiei datorită sporirii cunoştinţelor, datorită lărgirii intereselor de cunoaştere şi datorită creşterii spiritului de observaţie. Sunt capabili de eforturi sporite pentru controlul atenţiei şi sunt conştienţi de anumite deficienţe şi relativ în măsură a le corija. Are loc o schimbare calitativă a memoriei ş anume se îmbogăţeşte cu memoria logică, se îmbogăţeşte capacitatea de operare cu scheme logice. În măsura în care gândirea şi atenţia extrag esenţialul dintr-un material, memoria adolescentului poate opera cu aspecte esenţiale. Memoria operează acum mai frecvent cu reprezentări şi noţiuni din ce în ce mai bogate şi mai complexe.
Procesul de învăţământ solicită foarte mult adolescentul şi dezvoltarea gândirii sale este astfel antrenată, mai solicitată în probleme noi, mai complexe şi mai variate. Adolescentul capătă deprinderea de a raţiona logic şi sunt întărite acum capacităţile operative intelectuale. Creşte randamentul activităţii intelectuale prin intermediul algoritmilor de mai mare complexitate. Se dezvoltă formele raţionale abstracte ale gândirii, se dezvoltă posibilitatea de determinare logică a relaţiilor dintre fenomene în cadrul unui sistem deductiv şi inductiv, sunt urmărite logic trăsăturile de similitudine şi diferenţă dintre clase de fenomene, se determină criteriile logice ale clasificării. In conformitate cu teoria lui Piaget intrarea în adolescenţă presupune desăvârşirea stadiului operaţiilor formale. Operaţiile de gândire devin formale în condiţiile în care se operează asupra informaţiei prin generalizare şi transfer. Generalizarea operaţiilor de clasificare sau a relaţiilor de ordine duce la ceea ce se numeşte o combinatorică (combinări permutări) în cursul căreia cea mai simplă operaţie constă în combinări propriu-zise sau din clasificări ale tuturor clasificărilor (J. Piaget, B. Inhelder 1976, pag 112). Adolescentul dezvoltă acum numeroase alte instrumente de activitate intelectuală cum ar fi : capacitatea de argumentare, contraargumentare, de demonstrare, elaborare de ipoteze. Limbajul cunoaşte de asemenea în această perioadă o dezvoltare deosebită. Cunoştinţele verbale se corelează puternic cu extinderea, varietatea şi bogăţia conceptelor individului cel puţin în măsura în care aceste concepte sunt simbolizate prin cuvinte (John B. Carroll, 1979, pag 95). Ca urmare creşte vocabularul activ şi se modifică structura acestuia. În relaţiile verbale începe să se facă evident un plan logic al vorbirii ceea ce exprimă o elecţiune analitică foarte dozată a vorbirii. Debitul verbal scris creşte de la 3 - 4 cuvinte pe minut caracteristic pentru şcolarii mici, la 10 - 12 cuvinte pe minut la şcolarii clasei a VIII a şi peste 20 de cuvinte pe minut la şcolarii clasei a XI a (U. Şchiopu, 1963, pag 442). Se dezvoltă debitul verbal, fluenţa, flexibilitatea, sunt elaborate stereotipii şi algoritmi verbali care sunt folosiţi la soluţionarea diferitelor situaţii, vorbirea devine plastică şi nuanţată. Un studiu efectuat în România de Centrul de Studii şi Cercetări pentru Probleme de Tineret în 1995 pe un lot reprezentativ alcătuit din 600 de adolescenţi, a pus în evidenţă câteva trăsături specifice ale comportamentului lingvistic al adolescenţilor: folosirea cuvintelor de argou şi jargon de provenienţă ţigănească, sau engleză, expresii proprii, toate indicând în general dezgust, blazare ca şi dorinţa de a ieşi în evidenţă. Autorii studiului arată că se poate observa de asemenea adoptarea unor elemente ale culturii occidentale a unor expresii din limba engleză şi americană. Alte tendinţe semnalate sunt cele de împletirea limbajului comun cu cel religios, utilizarea cuvintelor din limba sanscrită, sau cuvinte din limba japoneză toate căutând expres exotismul (V. Tighel, P. Latea, A. Stoenescu, 1996, pag 82). Cu toate aceste progrese apar şi unele tulburări nespecifice de vorbire (ce se exprimă prin sunete parazitare, eliziuni, repetări de cuvinte, anticipări de cuvinte, sunete silabe). Fenomenele acestea se datorează unei transportări dezordonate din limbajul interior în cel exterior, fenomen care se atenuează spre sfârşitul preadolescenţei (U. Şchiopu, 1963, pag 442).
|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
